color: tardis blue;

Am ajuns la zi cu Supernatural şi mă plictiseeeesc.
Acum vreau să citesc nişte fanficşăn bun, din moment ce nu am de ce spoilăre să dau, dar nu găsesc nimic de calitate (vreau destiel destiel destiel destiel destieeeeel)
Chiulesc de la şcoală pentru două zile, din moment ce am olimpiada judeţeană la engleză sâmbătă (yay. singura olimpiadă pe care o aşteptam de la începutul anului). Aşa că mi-am făcut timp să dau cu degetele pe aici. Bine. Am stat şi am învăţat oleacă, am redecorat prin cameră (am schimbat nişte postere, nişte postituri pe colo-colo), am ascultat un playlist de unşpe melodii nonstop şi am băut vreo cinci căni de ceai. Ah, bună- viaţa de olimpic judeţean. Şi mai am şi mâine la dispoziţie.
Am plănuit să merg cu nişte colege la film şi încă nu ştiu la ce film mergem, duminica asta. Hooray, ies şi eu din casă.
Am 87 de followări pe tumblr. Şi la naiba, că nu fac nimica. Doar dau reblog la orice prostie văd. Nu tu tags, nu tu auto-promo. Sunt noua kim kardashian, ppl. Dar nu vă meritttt.
Am luat 9,50 la simulare la mate şi 9,20 la română. E cam aiurea. Eu, să iau notă mai mare la mate decât la română? Cam trasă de păr povestea. La română am avut un corector cu mintea şui, probabil d'aia.
Dar am un 8 la latină şi un 8 la geogra.
Şi am dat test la fizică săptămâna asta. Proful meu de fizică e un tâmpel şi jumătate. Deşi arată decent, if you know what I mean. Am dat vinerea trecută test prima oară, pe numere şi toată clasa a buşit-o. Tocmai de aia s-au dus câţiva la cancelarie şi l-au rugat să dăm din nou testu'. Şi vezi minune, că vine marţea următoare cu catalogul la subraţ, ţopăind ca un dement ce e, şi ne dă test din nou. Pe acelaşi subiect. Doar că a schimbat numerele. Câtă lene poate avea un om în el? Nu a putut şi el să-şi dea silinţa? For fucks sake. Îl durea dacă făcea alte subiecte? Nu cred că am făcut mare chestie la niciunul dintre ele, sincer. Dar am fost şireată. Din moment ce eram singură în bancă când l-am dat a doua oară, mi-am ales numărul pe care l-am vrut (adică pe ăla pe care îl rezolvasem deja).
Bine, nu fac nimic altceva decât să mă plâng.
Altceva.
Sunt total obsedată de Jensen Ackles şi de minunata lui voce. Doar, doar, doar.... ascultaţi, vă rog. O să înţelegeţi.
Altceva.
Uh. Blah. Oh. Ştiu. Am să mă întorc la condiţionalele mele la engleză, din moment ce nu am nici cea mai mică idee în priviinţa acestui minunat post.

Carry On My Wayward Son

Nu mai precizez scuzele de rigoare. Blogul ăsta se cam duce la vale.
Aşa, ca de început vreau să vă recomand un film. Silver Linings Playbook.

Life doesn't always go according to plan. Pat Solatano (Bradley Cooper) has lost everything -- his house, his job, and his wife. He now finds himself living back with his mother (Jacki Weaver) and father (Robert DeNiro) after spending eight months is a state institution on a plea bargain. Pat is determined to rebuild his life, remain positive and reunite with his wife, despite the challenging circumstances of their separation. All Pat's parents want is for him to get back on his feet-and to share their family's obsession with the Philadelphia Eagles football team. When Pat meets Tiffany (Jennifer Lawrence), a mysterious girl with problems of her own, things get complicated. Tiffany offers to help Pat reconnect with his wife, but only if he'll do something very important for her in return. As their deal plays out, an unexpected bond begins to form between them, and silver linings appear in both of their lives. -- (C) Weinstein

L-am văzut ieri. Pentru că am auzit că Jen Lawrence are un rol simpatic. E în principal povestea ciudată americană de dragoste, în care doi oameni incompleţi şi cu "defecte" găsesc confort unul în celălalt. Actorii sunt superbi, iar felul în care e filmat şi scris e impresionant. Sunt foarte multe detalii de bun gust care îl transformă în film de oscar. 

Şi în planul muzică, v-aş spune de Mumford and Sons şi Of Monsters and Men, care sunt pe planul power folk-rock. Şi de Kansas - Carry On My Wayward Son (1976), care este melodia de sfârşit de sezon pentru Supernatural. Bineînţeles că are legătură cu fandomul. Dar e rock clasic şi sună superb.

Hm. Altceva? Ieşirea mea din bârlog direct în societate a fost obositoare. Nu mai vreau la şcoalăăăă. E extenuant să ieşi din casăăă. Am o perioadă în care lenea doare. Şi tot ce vreau să fac e să mă uit la Supernatural şi la Being Human UK. 

Am zis de Being Human? E un serial britanic în care un vampir cu un trecut sângeros, o fantomă ce a avut o moarte violentă şi un vârcolac tocilar şi cu dublă personalitate încearcă să fie umani, trăind împreună. Am început să mă uit pentru că Aidan Turner joacă vampirul, dar mi-a plăcut şi am ajuns la sezonul 3 între timp.

Mitchell, vampirul, George, vârcolacul şi Annie, fantoma.

Cât despre Supernatural, devine din ce în ce mai heartwrenching şi mai dramatic. Dean şi-a vândut sufletul de vreo două ori, Sam are dublă personalitate, toată lumea moare, o grămadă de demoni atacă, se deschide un portal spre iad şi tot felul de fillăre ce te ţin ca pe ace. Scuze de spoilăre. Dar e un serial genial, tipic american, plin de acţiune, epic.

Jur că am să-i răpesc pe ăştia doi într-o zi şi
am să-i încui în subsol. Dean şi Sam Winchester, aka Jensen Ackles
şi Jared Padalecki.

Mi-am schimbat RAM-ul la laptop. Îl aveam de 500 de mega, iar acum e de 2 giga. Merge superbine. Şi sunt mândră de puiuţul meu. Cel puţin nu mai stau ca proasta în faţa lui aşteptând să se deblocheze.

Azi au venit trei colege la mine, ca să facem proiectul la civică (o scenetă în care să evidenţiem o legătură dintre şcoală şi comunitate). Ne-am distrat, am mers cu sania după ce am terminat, am jucat pingpong şi 10 fingers. Ne-am prostit, făcut poze şi filmat  (în timp ce făceam provocări tâmpite). A fost drăguţ să ştiu că nu mi-am pierdut în totalitate abilităţile sociale. 

Nu prea fac chestii interesante, nu? 

Nu pot să cred că am ajuns să postez doar o dată pe săptămână. Şi nici nu scriu prea mult. Blogul ăsta a devenit un fel de jurnal narcisist. Probabil o să-l abandonez la un moment dat, ca pe cel vechi.

Dar vă mulţumesc că-mi citiţi pocărioarele.

13 resolutions for '13

Pentru că e douămiitreişpe finally, am să-mi fac treişpe resolutions.

1.Vreau să termin/încep toate ficţiunile pe care le am programate în căpşor.

2.Vreau să iau cel puţin 9,5 la examenele din vară.
 






3. Îmi propun să-mi redecorez pereţii. Prea multe pete de culoare la mine în cameră.

4.  Îmi propun să păstrez ordinea la mine în cameră.

5. Ar trebui să nu mai stau chiar aşa de mult online.

6. Vreau să-mi reîmprospătez garderoba.

7. Vreau neapărat să-mi fac cel puţin cinci prieteni noi.

8. Îmi doresc să citesc cel puţin douăzeci de cărţi calumea.

9.  Îmi propun să văd o ţară străină anul ăsta.

10.  Şi poate puţin canto... Nu cred că mi-ar strica.

11. Vreau să nu mai fiu neîndemânatică, să nu mai stric tot ce ating şi să nu mă mai împiedic atâta.

12.  Mi-ar plăcea să înţeleg chimia şi să mă abţin din a o pocni pe profa de chimie.














13. Şi în final,  îmi propun să socializez mai mult şi să nu mai stau închisă în bârlogul meu de cârtiţă, bocind la mama-fandom în braţe, pe întuneric.


Mda, nu foarte realiste şi inspirate. Cam asta e. Probabil o să sfârşesc anul cum l-am început, adică scrolind aiurea pe tumbelere. Happy new year.

no one on wallaby way

Post de vacanţăăă!
Aşa.
Ce am făcut până acum...
Am făcut un bol drăguţ dintr-un abajur nefolositor şi o bucată de carton (nu ar trebui să mă lăsaţi cu lepeechul în mână prea mult).
Am început să citesc Divergent - vreo 70 de pagini în cărtureşti cât îmi beam ceiuţul meu cu merişoare, portocale, ghimbir şi rooibos. Am să mă duc tot acolo să o termin, căci îmi palche. Îmi palche tare. Şi nu am chef să o plătesc.
Am bocit ca o damnată după ce m-am uitat ieri la penultimul episod din Merlin (live, online). Probabil va fi la fel şi mâne, când apare ULTIMUL episod EVĂR din serialul ăsta.
Am început să mă uit la Doctor Who, Supernatural şi American Horror Story. Toate sunt supertari, aşa că văd câte un episod din fiecare, pe rând. Nu ştiu pe care să mă axez.
Am fost azi la bowling de ziua unei colege. Patru fete în total. Mă doare braţuuuul.
Am văzut Love Actually şi The Family Stone pentru a nuştiucâtaoară. Ritual de Crăciun, ştiţi.

Well, acum că le pun în listă, nu arată ca şi cum am lenevit în aceste trei zile fericite.
Nu, nu am planuri vacanţa asta. Am să lenevesc plină de lene la mine în cameră, unde poţi să tai lenea cu cuţitu' şi el să-ţi rămână blocat în ditamai strătoiu. Schelălăind după Merlin şi salivănd după Sam, Dean şi Tate. Probabil mişcându-mă numai ca să mă duc să mă îndop cu papa-bunul din bucătărie.


Acum. GIFFY TIME!

Ăsta e un challenge de pe tumblr. Cerinţele sunt scrise dedesubtul gifurilor. Am adăugat încă o cifră la final, că am cu ordinul sutelor, nu zecilor.

The 76th gif describes you

The 94th describes how you feel today

The 52nd gif describes your taste in music

The 210th gif describes your relationship with your friends:

The 178th gif describes your love life

The 33rd gif describes something people don’t know about you

The 156th gif describes how you act when you’re alone

The 290th gif describes how your day will go tomorrow

The 45th gif describes how others see you

The 108th gif describes how your gender sees you

The 167th gif describes how the opposite gender sees you

The 199th gif describes you at your happiest

The 213st gif describes your parents’ reaction to your birth

The 24th gif describes your reaction to this gif challenge

That was fun. And accurate.

Gata pe azi folks. Ajung pe aici şi mâne, poate, ca să vă spun ce-mi va aduce Moşu'.

Bye.

21st my dears

Scrollesc pe tumblr ca o fiinţă lipsită de activitate socială ce sunt. Adică mă torturez cu posturi lacrimogene şi cu fanficuri ce-mi sparg sufleţelul meu încercat de ger. Viaţa e grea atunci când faci parte dintr-un fandom disperat(mai multe, în cazul meu).

Katy va primi în mod sigur cel mai tare cadou la Secret Santa anul ăsta. De ce? Pentru că i-l cumpăr eu. Ea, care va citi acest post, ştie deja că i-am luat noul album al lui Taylor Swift, Red, jurnalul de care am precizat postul trecut (she really wanted it). Şi some jewlery. Because she's a goddamn awesome deskmate. Eu în schimb, primesc de la un copil ciudat, mediocru şi mai presus de toate, băiat. Să îl ferească sfintele prăjituri dacă îmi cumpără ceva nepotrivit.

Am realizat că. că. că. am media zece peste tot. La toate materiile. Mai puţin la chimie, unde am media o.p.t. Opt. Fuck. This. Shit. Până şi la mate am zece. Nu am mai avut zece la mate din clasa a cincea, semestrul întâi. Pe bune? De ce, chimie nenorocită?

Încă nu ştiu ce vreau de x-mas. Mă gândeam că dacă tot mi se termină parfumul favorit (ceva de la Yves Rocher, cu trandafir şi scoarţă de copac scorţişoară), să o pun pe mama să-mi cumpere o sticluţă mai mare. Şi poate nişte mărunţiş. Aşa, de un film sau două, şi o rundă de shopping, după anul nou.

Aveţi idee cât de greu este să cumpăraţi cadou unui tip pe care îl placi la nebunie? Şi pe care nu l-ai văzut faţă în faţă? Mda. E nespus de greu. Well. Mai ţineţi minte penpalul meu din US, de acum patru-cinci postări? Ei bene, hm, relaţia noastră a avansat la un grad, hm, superior, if you know what I mean. Am sfârşit luându-i o agendă scumpă, o felicitare adorabilă, şiiii, i-am împletit eu o brăţară drăguţă, lată. Mâine o să duc coletul la poştă. Probabil o să mă coste o avere să-l trimit tocmai în Michigan. Dar ce mai. Am bf în ţară străină. Ciuciu.

Vreau vacanţăăăăă. Acum. Mă rog, mâine am ore scurte, până la doişpe. Şi vineri tre' să mă duc de la nouă ca să ne treacă mediile şi să terminăm buisnessul cu secret santa. En fin. Practic, e vacanţă. Enjoy this short shit, folks.

Uff, iar a ieşit scurt. Se pare că-mi pierd capacitatea de a bate câmpii. Bye.

Blabbering

Eeeh. Mi-a adus teza la geogra. Ştiţi că spuneam eu cândva că făcusei o brânză movulie? Eeh. Am luat 9,55. Se pare că mă cam subestimez. Hehe. Dar îmi pare bine. Mai am la mate de primit teza. Şi simulările de săptămâna viitoare de dat. Uufgh.

Dar printre aceste zile grele de toceală stupidă, mi-am găsit ceva de făcut. Mda, tipic mie. Găsesc distracţii fix atunci când trebuie să mă concentrez la ceva. În fine. Butonez şi mă dau cu placa pe net şi dau peste un site de penpaling. Unde oamenii dau anunţuri în care dau sfoară-n ţară că-şi caută camarazi de schimbuit emailuri. Scrolesc, amuzată de anunţuri stupide de genul "open for skyping. you can do a strip for me too" sau "im 50 and i want to make some friends. like 14 year olds girls" sau "im 11 and i wanna get a boyfriend". Dar am citit un anunţ interesant al unui tip de paişpe ani din US care căuta un penpal cu care să vorbească. Doar să vorbească cu el. Mi s-a părut destul de interesant. Aşa că i-am trimis un email. Bineînţeles, nu cu numele meu commplicat pe româneşte; online, îmi spun Lily. E un nume drăguţ. (uh, am multe nickname-uri online: Evvie, Semiscrisa, Chazelle, Lily...). Şi eu cred că asta căutam de fapt. Cineva cu care să vorbesc vrute şi nevrute. Şi de două zile, noi ne trimitem emailuri. E perfect. Nu ne judecăm, ci doar ne descărcăm unul pe altul. E puţin cam dificil însă. Timezoneul din Michigan e cu şapte ore mai devreme decât al nostru. El poate să vorbească dupăamiaza, dar eu trebuie să stau după miezul nopţii. Dar nu mă deranjează chiar aşa de mult. În orice caz, ne înţelegem de minune. Totuşi mă simt prost că nu-mi ştie numele real, dar parcă nu i-aş da un nume românesc complicat pe care să-l considere idiotic. Eu, ştiidu-i numele real m-am folosit în mod murdar de facebook. De pe contul lu' fratemiu, că eu nu folosesc reţele dinastea inutile. (bine, bine, s-au dovedit a fi utile la stălkuit lumea) Şiiiii. Uf. Nu doar că are cea mai adorabilă personalitate, dar are şi un zâmbet de miliarde. Dar tot mă simt prost, căci el nu pare să fi minţit până acum. Dar totul e perfect. Bine. Bine. Poate că mă consideraţi sărită de pe fix, dar ar trebui să vă bucuraţi că bloggăriţa voastră nu mai fangirluieşte aiurea după actori şi cântăreţi de douăzeşiceva de ani. Am un realife crush de vârsta mea. Doar că trăieşte la mii de kilometri distanţă.... Ar trebui să mă vedeţi atunci când vibrează telefonul meu a email. Ar trebui să fiu pusă pe iutub. Ah, şi nu vă dau nume. Pentru că sunt egoistă. Muhahaha.
Bine. Vă las în pace. Am sporovăit ca o ţicnită despre tipul ăsta destul.

Am avut cel mai ciudat vis (lucid) forever. Mergeam pe o stradă oarecare şi mă ciocnesc de un stâlp. Stâlpul se transformă într-o raţă al cărei măcăit are ecou ( cică raţele nu au ecou când măcăie ). Şi, în vis eu ştiind măcănicească, îmi dau seama că-mi spune că trebuie să-mi curăţ unghiile cu acetonă. Dar eu nu aveam ojă pe ele. Totuşi, scot acetona din buzunar şi îmi bag degetele în ea. Apoi, strada devine din ce în ce mai mare şi eu din ce în ce mai mică şi soarele (era zi) se transformă în lună şi eu mă urc susususususususus pe cer şi devin o stea care nu străluceşte. The end.

Ah, e în sfârşit vineri. Poate m-aş relaxa, dacă nu ar fi simulările marţea şi joia următoare şi dacă nu aş aştepta un mail... Dar probabil am să mă retrag sub păturica mea acum, cu telefonul lângă mine şi probabil voi citi The Hound of the Baskervilles (da, în engleză) de Conan Doyle (da, adică Sherlock Holmes, achiziţionată de la Cărtureşti cu doar paişpe leuţi sâmbăta trecută).
Bye, lovelies.

chilly, cold, and winterish

Lumânări şi ceai cu scorţişoară. Şi o carte siropoasă de un autor cu nume complicat.

 O patură groasă. Foc în şemineu. Pulover pufos şi trei perechi de şosete. 

Şi o mâţă torcând sub calorifer. 

Oh, doamne. Miroase-a iarnă.

Expectuind iarna, m-am decis să-mi împrospătez playlistul cu melodii potrivite anotimpului. Mă rog. Eu percerp iarna ca fiind un timp al self-harmingului cu chestii siropoase, dulcegării, luminiţe orbitoare şi căldurică, care contrastează clişeic cu liniştea peisagistică rece şi tristă de afară. În fine. La eu şi la mine, iarna e un anotimp care e făcut pentru a conştientiza cât de departe e vara. Rezultă melancolie. Da, deci iarna eu ascult melodii lente, mai deeply concocted, cu mesaj şi alte blablauri.

Trecând peste organizarea ciudată a playlistului meu (bazată pe anotimpuri) şi peste bătutul câmpilor, vroiam doar să vă spun că Ed Sheeran e printre cei mai difuzaţi la eu pe device în această nefericită perioadă a friguleţului. El, pe lângă o treime din Take Me Home (noul album 1D), James Blunt, Adele, Lana del Rey şi compoziţiile lui Sam Cushion. Oh, şi coloana sonoră din Harry Potter (preferata mea fiind cea din trei - The Prisoner of Azkaban, dar îmi plac toate).

Bun. Am muzică. Lumânare am de la bam boo. Mi-am luat duminică. Cu aromă de vanilie. Aşaaaa. Mama mi-a tricotat un pulover adorabil şi mai am unul gros şi imens de la New Look. Hmm. Mâţa n-are voie în casă însă. Carte... ... ... arrrgh. Nu găsesc nimic suficient de lacrimogen. Poate puţin Harry Potter, din nou, will do. Focul se rezolvă. Am trei sortimente de ceai numai bune, dar cum nu-mi place să pun scoarţa în ceai, o să parfumez prin cameră.

Reţeta mea pentru iarnă nu e cea mai originală, dar cam asta cer eu de la vacanţa de anul ăsta. Ed Sheeran şi ceiuţ la lumina lumănării. Şi singurică.

Dar pân' la vacanţă, tre' să trec de teze şi simulări. Teza la română mi-a adus-o azi şi spre mirarea mea, I managed to pull a 9,60. Weheee. Dar am dat-o la geogra şi nu cred că, hm, mi-a mers atât de, hm, bine. La mate tre' să-o aducă mâine. Şi simulările îs parcă pe 11-13 or smth like tht. ohgawd. give meh power.

Lucidity

Am primit request pentru un post despre visatul lucid. Here it is, dear ones.

Citat din postul despre visatul lucid de pe fostul blog - 22 martie 2012:

"Azi dimineaţă m-am trezit pe la nouă, şi amintindu-mi de un post de pe 9gag despre visatul controlat, am decis să încerc şi eu. Warning: dacă nu aveţi creierul pregătit pentru explicaţii foarte încâlcite, don't read further.

Acolo zicea să încerc faza după un somn adânc de 6-10 ore. Păi mă culcasem la 23:30 şi m-am trezit la 9. Bifat. După aia, zicea să stau nemişcată, să-mi golesc mintea şi să mă concentrez pe respiraţie sau pe bătăile inimii. Greu, din moment ce în cap mi se tot repeta refrenul de la 1D - One Thing. Well, I managed to do that, after some tries. Trebuia să fac asta timp de 15-30 de minute, timp în care nu trebuia să mă mişc, deschid ochii sau să "interacţionez" cu petele colorate din spatele pleoapelor (ştiţi voi, ălea care apar când vă apăsaţi ochii). Mie mi-a luat aproape o oră, după ceasul meu biologic, să intru în starea "semi", între somn şi veghe. Şi nu mi-a reuşit calumea, dar am făcut ceva. Visam chestii pe care mi le propusesem înainte de experiment, dar erau gri, neclare şi ceţoase. Prima oară eram la un foc de tabără, împreună cu cine îmi propusesem să mă întâlnesc. A dispărut foarte rapid, trezindu-mă din nou cu ochii închişi, în aceeaşi poziţie înainte de "vis". M-am concentrat din nou şi am apărut într-un loc şi mai vag, într-un sat dărăpănat, nelocuit şi eram, creeeed, cu cine vroiam să mă întâlnesc. Ne ascundeam de ceva. Nu m-am gândit niciodată la acel sat ca fiind o "destinaţie", dar am întâlnit personajul, deci a mers pe jumate. M-am "trezit" din nou, în aceeaşi stare semi, şi după o concentrare şi mai mare, dacă e posibil, am intrat în al treilea vis, cel mai ciudat, cel mai lung, pe care nici nu mi-l amintesc bine. Era parcă o pajişte, iar eu eram undeva sub un copac imens, s-a întâmplat ceva şi a început să plouă tare. Cineva era în faţa mea şi m-a îmbrăţişat tare. Tare. Doamne, parcă a fost real. E o senzaţie pe care o simt şi acum, ore după. Şi am bănuiri în privinţa identităţii persoanei. Cât despre cadru, e un peisaj pe care mereu mi l-am imaginat şi pe care am vrut să-l văd dintotdeauna. Un detaliu pe care am uitat să-l precizez: după fiecare "trezire" simţeam nevoia să mă mişc şi nu realizam că visasem, ci simţeam nevoia să mă concentrez pe respiraţie mai departe. Şi tremuram. Dar am rezistat. După al treilea vis, mi-a dispărut concentrarea şi am simţit ceva ce lipsea. Mi-am deschis ochii. Bineînţeles, eram la mine în cameră, dar culorile erau mult mai puternice şi mai stridente (din cauza contrastului cu visele, cred).

Vreau să mai experimentez chestia asta, poate îmi iese bine. Durează prea mult şi e extenuant. Poate mă perfecţionez. Also, dacă vreţi să încercaţi, informaţi-vă mai întâi. Dacă nu o faceţi bine, puteţi rămâne în paralizie de somn (adică nu vă puteţi trezi) sau să visaţi chestii îngrozitoare, dacă vă e frică. Şi trebuie ceva concentrare să-ţi menţii mintea goală, să nu te gândeşti la nimic."

De-a lungul timpului, am mai experiementat. Am descoperit o grămadă de chestii. De exemplu. O prietenă de-a mea mi-a spus că îi e frică să încerce, că se teme să nu rămână blocată în afara corpului sau să i se întâmple ceva urât. Faza e că de fapt, te adânceşti în conştientul tău, nu ieşi afară din corp. Lucid dreaming-ul e de fapt un proces prin care îţi vizualizezi gândurile într-un mod extrem de real. Necesită concentrare şi răbdare. Ceea ce spunea prietena mea e out of body experience, care e cu totul altceva şi e paranormal. Lucid dreaming e ceva ce ni se întâmplă tuturor, involuntar de cele mai multe ori. Şi e greu de controlat, sincer.
Şi tot shit-ul acela că vai, nu o face, că o să rămâi terorizat pe viaţă, o să te blochezi... Nu e adevărat, vă spun. Oi fi eu nebună, dar nu e din cauză că visez lucid. Chestia asta e un mod minunat de a te cunoaşte. Pur şi simplu te uneşti pe tine cu tine. Te adânceşti în tine. Şi nu fucking paralizezi. Dudă. Eşti în mintea ta, cu totul, normal că nu te poţi mişca. Dar poţi lua controlul oricând vrei. Fac asta de luni bune şi nu mi s-a întâmplat nica rău. Really.

Am găsit o modalitate uşoară de a visa lucid fără toată perioada aia de concentraţie. Simple, but effective.
Melodii ce impulsionează creierul. Se numesc binaural beats şi sunt nişte combinaţii sonore bazate pe hertzi şi frecvenţe audio. Par înfricoşătoare, dar chiar funcţionează. Eu mi le pun înainte să adorm, pe mp3 player şi visez lucid în timpul nopţii. Nu au efect garantat şi nu merg chiar în fiecare noapte (depinde şi de cum visezi normal, adică de cum ţi-a mers ziua), dar e totuşi ceva. Ele defapt îi spun creierului : "fă asta, îţi spun eu, fă aşa". Sunt şi melodii pentru energizare, scăpat de fumat, îndepărtarea insomniei, relaxare etc. Eu de obicei o folosesc pe asta. Are şi download link pentru doritori. Trebuie ascultate chiar înainte de adormi, dar merg puse şi în timpul zilei.

Ce visez (sau ce îmi doresc eu să visez):
- că zbor
- că îi întâlnesc pe cei de la 1D (WHAAAAT? A GIRL CAN DREAM!)
- că sunt o faraoană şi că am piramide (pira-piramide)
- că merg la shopping în Los Angeles
- că călătoresc prin spaţiu şi că mă împrietenesc cu extratereştri
- că deţin un OZN
- că sunt o îmblânzitoare de bufniţe şi de lupi
- că sunt un nor leneş
- că sunt un ninja
- că mă dau pe un rollăcostă infinit

Poza are instrucţiuni. Am încercat şi când sunt obosită, dar merge mai bine când eşti odihnit, pentru că te poţi concentra mai bine. Am pus-o că îmi era lene să scriu cum să verifici că eşti în vis. Dacă nu poţi face ceea ce scrie acolo, încearcă asta:
- uită-te la mâinile tale. În vise, lăbuţele tale trebuie să arate ca şi cum le-ai scufundat într-un curcubeu lichid. Mâinile sunt tabu în vise. Le vezi foarte ciudat şi nici nu-ţi poţi da seama dacă chiar sunt membre.
- uită-te la un ceas. Ţine minte ora. Uită-te în altă parte. Uită-te înapoi la ceas. Dacă ora e diferită (total diferită), visezi. În vise, timpul e inexistent. Ţi se pare că visezi ore în şir, dar un vis durează doar câteva secunde.
- deschide o carte la întâmplare. Reţine ce scrie pe foaie. Închide. Deschide din nou. Dacă ceea ce vezi nu are nici un sens cu ceea ce ai văzut înainte, visezi.
- ciupeşte-te. Simţi durerea, dar e diferită de cea din realitate. Faza aia din filme nu prea merge.
- gândeşti ciudat. Mie mi s-a întâmplat odată să visez că merg la o întâlnire cu verişorul meu. Ugh. Vedeam din persoana a treia. Ca un film horror în care spui mereu "nu intra acolo, eşti proastă, acolo e monstrul, o să moooori", dar tipa nu te ascultă. Şi eu ştiam că e wrong, dar eu din vis părea foarte fericită cu văr-miu. Ughhhh. Dezgustător. Ăsta e semi-visat lucid. Ştii că visezi, dar nu poţi controla.

Infos.

Când te trezeşti, ţi se pare că cazi de pe nişte scări. Asta pentru că ori pierzi controlul, ori cineva te disturbăieşte în realife. Şi te doare fix în gât. Adică senzaţia aia atunci când eşti speriat sau emoţionat, ca şi cum eşti strangulat de aer. Şi înghiţi în sec.
Nu te poţi uita în anumite direcţii, pentru că pur şi simplu nu simţi nevoia. Sau faci chestii care nu-ţi stă în caracter. Şi totul pare foarte idiotic când te scoli. 'Băi, de ce nu am făcut asta?'... Asta pentru că ai altă mentalitate în vise. Ca şi cum o parte din creier doarme, iar cealaltă produce visul. Unele chestii normale or să ţi se pară ciudate, iar cele ciudate, normale. Ca şi cum ai fi luat-o razna.
Feeling-urile sunt la nivel redus sau ultrahiperstrong. Depinde ce feel şi ce vis ai. Ştii să-ţi sortezi visele după intensitate odată ce 1. te-ai trezit plângând 2. te-ai trezit râzând 3. te-ai trezit ţipând. După ce experimentezi astea, o să poţi să-ţi categorizezi visele şi să ştii dacă ai visat lucid sau nu.


Scuze că am cam întârziat. Ştiţi, numele meu este Andreea. Şi I kinda threw a mini-party today. Hehe. Eu şi cu Hamster (prietenul meu cel mai bun), ne-am distrat calumea.
Sorray. Şi dacă nu prea are sens, hei. E târziu şi sunt obosităsităsităsită. But I kept my promise, ppl. Şi să nu cumva să îndrăzniţi să-mi spuneţi pe numele ăsta. E un secret naţional, să nu-l divulgaţi, nu-mi place numele ăsta. Toată lumea îmi spune Deea (şi ăsta e un secret naţional). Dar, really şi pe bune; eu sunt Semiscrisa. Şi aşa voi rămâne.

luff ya
xx

School, mostley likeley quickeley

Am dat teză la mate azi.
Probabil o să iau 8 sau 9. În loc de infinit am pus minus infinit, la un interval (cât de neatentă pot fi?). Răspunsul la nu'ş ce sinus era 4/5 sau ceva de genul, dar mie mi-a dat 11/60. Sunt idioată. Şi mâine dau teză la română.
Probabil voi posta vineri postul cu lucid dreaming, din moment ce am avut o săptămână aiurea, cu două teze una după alta şi alte chiclazuri şi nu am avut timp. Argh, şi lunea viitoare am teză la geogra. Pe toţi strugurii din lume şi în numele lui Pikachu, cu ce am greşit? Prea multă şcoalăăăăăă...

Vă las, cotoii mei coioţi. Mă duc să învăţ la literaturăăă~

7 secrets

Lepşuită către mine de Rose.
Trebuie să scriu 7 secrete despre mine pe care nu le-am spus nimănui din blogosferă până acum.

#1
Peretele meu deasupra patului e acoperit cu un colaj Harry Potter. Adică. Replicile amuzante, witty, sau citate memorabile, împreună cu vrăji, poţiuni şi diferite intrumente sunt scrise toate, toate pe peretele meu, pe nişte bileţele albe şi lipite cu pritt (gumă dinaia albă). Am şi desenată emblema Hogwarts şi deasupra de tot e scris Harry Potter cu literele specifice, fulgerătoare. L-am făcut în vacanţa trecută de iarnă. Mă trezesc uneori privindu-l şi îmi amintesc de pasiunea mea pentru seria asta, pasiune pentru care nu prea am timp.

I wanna go there tooooooo.

#2
Am radiere cu 1D. Hehe. Mara&Miruna mi le-au adus din excursia lor din străinătate. Sunt şase, cinci cu feţele lor şi una cu sigla. Şi pe lângă asta, am tot şase postere cu ei, unul cu toţi cinci şi câte unul cu fiecare      în parte. Nu sunt extrem de nebună după ei, dar îmi plac pur şi simplu. Sunt simpatici. Deşi nu prea ascult muzică contemporană sau pop, ei sunt singura excepţie, nu ştiu de ce.

No comment.

#3
Înainte să adorm, ascult melodii cu unde ce influenţează visele. Bănuiesc că aţi auzit. Sunt nişte frecvenţe pe hertzi care păcălesc creierul. Eu le folosesc ca să visez lucid. Şi chiar merge, să ştiţi.

#4
Când am fost introdusă pentru prima oară în lumea anime, mi se părea că yaoi-ul era cel mai dezgustător lucru existent (animeurile bazate pe boyxboy). Acum nu mă mai deranjează aşa tare, atât timp cât nu e grafic şi explicit. Bromance e ok. Asta mi se întâmplă dacă mă uit la Merlin şi la Sherlock.

Internet! You did it this time.

#5
Am o slăbiciune imensă pentru mâţele de pe internet. Enuff said.

Hey, human. I would like a pat, thank you very much.

#6
Când sunt copleşită de plictiseală, fac cele mai ciudate chestii. Cum ar fi. Statul cu picioarele pe perete şi cu capul atârnând pe marginea patului, citind invers. Inventat cuvinte precum 'propusionalitatică' (care înseamnă forţa cu care mintea umană înglobeşte sugestii) sau 'albestaticiozitate' (cât la sută e albit părul cuiva). Echilibristică cu laptopul pe cap (nu, repet, nu încercaţi). Lipitul întregii benzi de scotch pe braţul meu. Şi alte activităţi lipsite de sens si logică.

Just Sherlock without a case to resolve.

#7
Uneori nu am chef să port discuţii awkward. Îmi place să-mi fie povestite întâmplări dinastea şi să mor de râs, dar urăsc să fiu în una sau să văd una. Pot spune cu uşurinţă că cea mai mare temere a mea sunt chestiile awkward. Weird, ain't I?

Zoey Deschanel. Pretty as always.

Şi asta a fost. Aşa am combinat un gif post cu o leapşă. Muhahaha.

E liberă pentru luat. Cine-o vrea, să o fure.

Imagini racolate de pe tumblr/ weheartit.

Normalităţi anormale

Post-colaj despre viaţa mea de legumă.

M-am roşcăţit. Am convins-o pe mama să mă lase să mă vopesesc. Ce-i drept, nu m-a lăsat cu vopseaua în cap mai mult de 15 minute (trebuiau 30), dar părul meu şaten plicticos s-a închis la culoare şi a căpătat un luciu roşiatic adorabil. Şi arată şi natural. Nu se vede foarte tare, însă nu-mi trebuia mai mult. Păcat că părul meu e atât de rar şi de subţire .

Am ajuns la zi cu episoadele din Merlin. Am să mor de nerăbdare. Mă uitam la două-trei episoade pe zi şi acum trebuie să aştept până duminică pentru fiecare episod. Gaah. Atât de frustrant. Serialul ăsta mă ucide.
Dar... urmează Supernatural şi Doctă Who. Din Doc' am văzut câteva, dar vreau să le văd mai pe toate, mă rog, ăstea recente, că serialul se difuzează încă din anii '60. Ştiaţi că fandomul combină serialele precum Sherlock, Merlin, Supernatural şi Doctor Who? Ies nişte chestii de genul: Supermerlock, Merwhoral and so on. Am citit un fanfiction interesant în care the Doctor îl lasă pe Sherlock să folosească TARDIS-ul (îi datora o favoare, of couse) ca să meargă în lumea medievală, unde îl întâlneşte pe Merlin, care arată la fel ca el. Baaaah. Merwholock rules.

Săptămâna trecută, mă plimbam prin Stradivarius în mall şi la un moment dat se difuzează One Direction - Live While We're Young. Bineînţeles, eu explodez, fac lip-synching, mimez mişcarea din videoclip, zburd printre rack-uri şi tot personalul/clienţii se holbează la mine. Smulg un pulover (pe care oricum nu l-aş cumpăra) de pe un raft şi ţopăi în cabina de probă, unde izbucnesc în lacrimi. În sinea mea, mă gândeam: "ohmaigawd, băieţii mei au crescut! sunt difuzaţi în mall. aaaaaaaaaaahhhhhhhhh." Şi dau din mâini ca o focă entuziasmată. Şiiiiiii... de asta merg mereu singură la shopping.

Am terminat următoarele cărţi în decursul ultimei luni

• Iubitul Virtual, de Kate Brian. 
• Clubul V, Kate Brian (cele două au fost la pachet cu revista Bravo Girl la doar 11 leuţi)
• Spionaj la mănăstire, Rodica Ojog-Braşoveanu (asta mi-a plăcut în mod special)
• Academia Vampirilor, Richelle Mead (primele trei volume, al patrulea nu l-am terminat încă)
• Fantomele ne ştiu toate secretele, Megan Crewe

Mda, mult fantasy adolescentin. Mi-e lene să le fac recenzie acum. În vacanţă plănuiesc însă să citesc nişte clasice.

Mâine dau test la istorie. Mă rog, "teză", din moment ce alţii dau pe acelaşi subiect teza. Nouă ne-a spus că ne dă din zece lecţii cu trei mai puţin de învăţat. Adică pentru mâine am de învăţat şapte lecţii. Aproximativ paişpe pagini mari. Minunat.

Mi-am încasat un şapte la chimie. Aveam peste tot zece (mai puţin la bio, unde am un nouă), dammit. Însă am dres-o cu fizica. Semestrul ăsta am numai zece la materia asta blestemată. Anul trecut pe vremea asta aveam doi de cinci, hehe.

Colecţia mea de gifuri s-a lărgit considerabil de pe urma zilelor întregi petrecute pe tumblr. Am vreo patru sute. Un gif post e chiar după colţ. La fel şi a treia parte din Jurnal, care apropo, va avea cinci părţi în total.

Bye, peeps.

PS: Faviconul (imaginea de pe tab, care apare lângă numele site-ului) este o buhă. Nu e drăguţă?