The Fault In Our Stars, John Green

Nu am mai bocit aşa la o carte de mult timp. De la The Perks of Being a Wallflower, cred.
Acest post nu e o recenzie. O pălăvrăgeală, mai degrabă, despre sentimentele mele legată de această carte.
M-am enervat pentru că vedeam peste tot citate din cartea asta. Şi mai auzisem eu de John Green. Aşa că, mă ştiţi voi, downloadez e-bookul în engleză. Nici nu ştiu dacă e tradusă în română sau nu. Detalii.
Hazel Grace Lancaster are şaişpe ani. Şi cancer la tiroidă. Şi tumori la plămâni. De aceea, oriunde merge şi de fapt, în fiecare secundă a vieţii ei, depinde de un rezervor de oxigen pe care îl cară după ea. Merge la un cerc al adolescenţilor cu cancer şi probleme grave de sănătate (genul 'mă numesc blah şi am blah ani; sufăr de blah şi mă simt blahblahblah' - confesii). Unde îl întâlneşte pe Augustus Waters, căruia îi lipseşte un picior (de la genunchi în jos) şi care e declarat 'cancer-free'. Şiiii. Bineînţeles. O poveste de dragoste autentică. Cu un mic plot twist, ofc. Realitatea intervine. Hei. Ghiciţi cine dracu moare. În afară de tine şi de sentimentele tale.
John Green îi captează pe amândoi într-un vârtej al vieţii, practic rupându-ţi cu fiecare pagină câte o bucăţică din sufleţel. Doi tineri luptă cu viaţa. Duc un război civil cu ei înşişi. Vedeţi voi, după ce am terminat cartea asta am avut această senzaţie pe care eu o numesc pur şi simplu 'au'. Scurt şi la obiect.
Melodii care mi-au afectat viziunea asupra acestei capodopere sfâşietoare şi care se potrivesc perfect:
The Civil Wars - Kingdom Come
Mumford & Sons - Home
Of Monsters and Men - Love Love Love
Ed Sheeran - Kiss Me
Şi sunt o mulţime de citate superbe (doar ce îmi amintesc acum):
  • “As he read, I fell in love the way you fall asleep: slowly, and then all at once.” 
  • “My thoughts are stars I cannot fathom into constellations.” 
  • “That's the thing about pain...it demands to be felt.” 
  • “Some infinities are bigger than other infinities.” 
  • “The marks humans leave are too often scars.” 
  • “The world is not a wish-granting factory.”
  • “I'm a grenade and at some point I'm going to blow up and I would like to minimize the casualties, okay?”

3 comentarii:

  1. Daca se lasa cu lacrimi, inseamna ca e de mine...Desi uneori tragediile de felul asta( chiar si fictionale) ma marcheaza dramatic pentru ceva timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, cartea asta e o adevărată daltă pentru sufleţel. Taie şi sculptează dureros. Dar e superbă.

      Ștergere

Comment, pretty please with cherry on top?


up