Număr

Azi la ora de chimie n-a venit profa, ci o înlocuitoare. Care m-a lăsat, pe mine şi pe alte două fete să mergem la bibliotecă ca să citim în ora respectivă. Căutai eu ce căutai şi am găsit o cărticică cartonată, cu o copertă vintage (e din anul 1990 mai precis), cu miros specific şi pagini aspre, intitulată "Odele Mării Egee". O colecţie de poezii neomoderniste (de poeţi greci născuţi pe la 1910 şi oleacă, plus/minus), întortocheate şi greoaie. Dar cel mai mult mi-a plăcut următoarea:

Jucărie

                       Aris Dikteos

Un molid doi molizi trei molizi

un piper doi piperi trei piperi

un chiparos doi chiparoşi

oameni care măsoară

timpul cu pasul lor

sînt mulţi

eu măsor timpul cu arbori

o lustră două lustre

o lampă două lămpi trei lămpi

mese verzi scaune de papură

obiecte fără sens

obiecte fără prezenţă

iată un domn foarte îngîndurat

iată o doamnă mulţumită de sine

iată o altă doamnă îmbrăcată în roşu

măsor timpul cu doamne îmbrăcate în roşu

înlăuntru-mi sunt gol gol gol

nu mă înflăcărează nici o pasiune

nu mă răceşte nici un sînge rece

vei veni nu vei veni vei veni nu vei veni

un molid doi molizi trei molizi 

o doamnă îmbrăcată în roşu

o altă doamnă îmbrăcată în roşu

o lampă două lămpi trei lămpi

şi toate acestea lumea le numeşte aşteptare.

Nu ştiu de ce, dar chiar îmi place. Pentru unii poate că nu pare a avea sens, dar mie mi se pare extrem de expresivă. I likes it lots.