Good morning, Vietnam

Şi ăsta va fi un post unde îmi voi descărca sentimentele apăsând furios pe tastatură.
Am atâtea idei şi atâtea teorii despre semnificaţiile morbide ale vieţii cât şi despre viteza de uscare a unei picături de lipici pe foaie încât nu-mi mai văd mâinile. Sunt îngropată de deducţiile pe care le fac despre prostia umană cât şi despre psihologia idiotică a adolescentului tipologic. Nu, nu sunteţi obligaţi să traduceţi ceea ce a fost şi ceea ce urmează. Eu doar aştept să mi se încarce următorul episod din Supernatural şi ca să treacă timpul scriu şi io pe aici.
Tocmai am avut o discuţie tipică de sfârşit de săptămână cu mama şi ea mă întreabă dacă ştiu de meteoritul ce a lovit Rusia şi de demisia papei. 'Da, mamă. Am ceva numit tumblr. Normal că ştiu. Misha Collins a avut legătură cu ambele.' 'Mamă. Nu înţelegi. Se numeşte dedicaţie, nu obsesie.' 'Mamăăă. Nu vreau mate, eu vreau să mă uit la Doctă Who' 'Dar nu înţeleeeegi.' 'Da, mamă. Încă 300 de zile până la Catching Fire şi Desolation of Smaug. Nu, nu vii cu mine la cinema. Vreau să plâng singură.' Aaaand so on and so forth.
Pe de altă parte, aparent, am făcut totul corect la testul la algebră. zece curat, bitchachos. eat that. Man, funcţiile sunt drăguţe. Dar mamamăsii că nu ştiu nica-nicuţa la geometrie.
Şiiii. Simulări marţea şi joia următoare. Nu cred că e necesar să încep.
E greu să-ţi menţii prietenia cu cineva. Ugh, atâtea eforturi inutile. Să porţi o conversaţie te extenuează.
De ce nu pot să citesc John Green la mine sub păturică tătă ziulica? Şi să ascult The Civil Wars pe fundal, cu o pauză pentru un episod oarecare dintr-un serial oarecare? Şi şaişpe ore de somnic, nu şase. Poate şi earl grey cu bergamotă la fiecare trei ore.
Mda, cred că ştiu toate ceaiurile de la cărtureşti. Am comandat cam tot meniul. Nici nu ştiu care e cel mai bun. Pe lista mea de perfecţiune cu lăptic şi miere e earl greyul englezesc, cel cu caramel şi nuci de cola şi cel seasonal cu ghimbir şi măr.
Great, acum vreau ceiuţ.
Şi sezonul trei din sherlock.
Şi somnic.
ok.
nope, not ok.




9 comentarii:

  1. Şi eu simt acelaşi lucru. Nu-mi place să vorbesc cu prietenii mei. Simt că dacă nu mă agit pe acolo ca să menţin conversaţia o să se strice tot şi e obositor. Cred că sunt prea antisocială.
    La ce episod mai eşti la AHS? <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am cam uitat să mă uit, haha. Dar ştiu că mai aveam trei episoade din sezonul unu, parcă. :)

      Ștergere
  2. Iubesc genu' asta de postari. Si da, si eu astept sezonu' 3 din Sherlock :((. Oh, die in a hole, Moffat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Heh, eu nu duc lipsa societăţii atât de tare. Chiar îmi place să stau singură-singurică. E aiurea de alţii că se simt aşa. Dar hei, cutiuţa asta pentru comment e aici tot timpul, dacă ai nevoie de ea. :)

      Ștergere
  4. "Chiar si in mijlocul unei multimi am fost intotdeauna singur"...Nici eu nu duc lipsa societatii, mai ales ca uneori e chiar necesara desprinderea de ea in masura in care astfel, ajungem sa ne cunoastem mai bine.

    Mult succes la examene!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc, mi-ai adus aminte de filmul asta super "Good morning, Vietnam. "

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, iubesc filmul ăla :) speram ca cineva să înţeleagă referinţa :x

      Ștergere

Comment, pretty please with cherry on top?


up