Lucidity

Am primit request pentru un post despre visatul lucid. Here it is, dear ones.

Citat din postul despre visatul lucid de pe fostul blog - 22 martie 2012:

"Azi dimineaţă m-am trezit pe la nouă, şi amintindu-mi de un post de pe 9gag despre visatul controlat, am decis să încerc şi eu. Warning: dacă nu aveţi creierul pregătit pentru explicaţii foarte încâlcite, don't read further.

Acolo zicea să încerc faza după un somn adânc de 6-10 ore. Păi mă culcasem la 23:30 şi m-am trezit la 9. Bifat. După aia, zicea să stau nemişcată, să-mi golesc mintea şi să mă concentrez pe respiraţie sau pe bătăile inimii. Greu, din moment ce în cap mi se tot repeta refrenul de la 1D - One Thing. Well, I managed to do that, after some tries. Trebuia să fac asta timp de 15-30 de minute, timp în care nu trebuia să mă mişc, deschid ochii sau să "interacţionez" cu petele colorate din spatele pleoapelor (ştiţi voi, ălea care apar când vă apăsaţi ochii). Mie mi-a luat aproape o oră, după ceasul meu biologic, să intru în starea "semi", între somn şi veghe. Şi nu mi-a reuşit calumea, dar am făcut ceva. Visam chestii pe care mi le propusesem înainte de experiment, dar erau gri, neclare şi ceţoase. Prima oară eram la un foc de tabără, împreună cu cine îmi propusesem să mă întâlnesc. A dispărut foarte rapid, trezindu-mă din nou cu ochii închişi, în aceeaşi poziţie înainte de "vis". M-am concentrat din nou şi am apărut într-un loc şi mai vag, într-un sat dărăpănat, nelocuit şi eram, creeeed, cu cine vroiam să mă întâlnesc. Ne ascundeam de ceva. Nu m-am gândit niciodată la acel sat ca fiind o "destinaţie", dar am întâlnit personajul, deci a mers pe jumate. M-am "trezit" din nou, în aceeaşi stare semi, şi după o concentrare şi mai mare, dacă e posibil, am intrat în al treilea vis, cel mai ciudat, cel mai lung, pe care nici nu mi-l amintesc bine. Era parcă o pajişte, iar eu eram undeva sub un copac imens, s-a întâmplat ceva şi a început să plouă tare. Cineva era în faţa mea şi m-a îmbrăţişat tare. Tare. Doamne, parcă a fost real. E o senzaţie pe care o simt şi acum, ore după. Şi am bănuiri în privinţa identităţii persoanei. Cât despre cadru, e un peisaj pe care mereu mi l-am imaginat şi pe care am vrut să-l văd dintotdeauna. Un detaliu pe care am uitat să-l precizez: după fiecare "trezire" simţeam nevoia să mă mişc şi nu realizam că visasem, ci simţeam nevoia să mă concentrez pe respiraţie mai departe. Şi tremuram. Dar am rezistat. După al treilea vis, mi-a dispărut concentrarea şi am simţit ceva ce lipsea. Mi-am deschis ochii. Bineînţeles, eram la mine în cameră, dar culorile erau mult mai puternice şi mai stridente (din cauza contrastului cu visele, cred).

Vreau să mai experimentez chestia asta, poate îmi iese bine. Durează prea mult şi e extenuant. Poate mă perfecţionez. Also, dacă vreţi să încercaţi, informaţi-vă mai întâi. Dacă nu o faceţi bine, puteţi rămâne în paralizie de somn (adică nu vă puteţi trezi) sau să visaţi chestii îngrozitoare, dacă vă e frică. Şi trebuie ceva concentrare să-ţi menţii mintea goală, să nu te gândeşti la nimic."




De-a lungul timpului, am mai experiementat. Am descoperit o grămadă de chestii. De exemplu. O prietenă de-a mea mi-a spus că îi e frică să încerce, că se teme să nu rămână blocată în afara corpului sau să i se întâmple ceva urât. Faza e că de fapt, te adânceşti în conştientul tău, nu ieşi afară din corp. Lucid dreaming-ul e de fapt un proces prin care îţi vizualizezi gândurile într-un mod extrem de real. Necesită concentrare şi răbdare. Ceea ce spunea prietena mea e out of body experience, care e cu totul altceva şi e paranormal. Lucid dreaming e ceva ce ni se întâmplă tuturor, involuntar de cele mai multe ori. Şi e greu de controlat, sincer.
Şi tot shit-ul acela că vai, nu o face, că o să rămâi terorizat pe viaţă, o să te blochezi... Nu e adevărat, vă spun. Oi fi eu nebună, dar nu e din cauză că visez lucid. Chestia asta e un mod minunat de a te cunoaşte. Pur şi simplu te uneşti pe tine cu tine. Te adânceşti în tine. Şi nu fucking paralizezi. Dudă. Eşti în mintea ta, cu totul, normal că nu te poţi mişca. Dar poţi lua controlul oricând vrei. Fac asta de luni bune şi nu mi s-a întâmplat nica rău. Really.

Am găsit o modalitate uşoară de a visa lucid fără toată perioada aia de concentraţie. Simple, but effective.
Melodii ce impulsionează creierul. Se numesc binaural beats şi sunt nişte combinaţii sonore bazate pe hertzi şi frecvenţe audio. Par înfricoşătoare, dar chiar funcţionează. Eu mi le pun înainte să adorm, pe mp3 player şi visez lucid în timpul nopţii. Nu au efect garantat şi nu merg chiar în fiecare noapte (depinde şi de cum visezi normal, adică de cum ţi-a mers ziua), dar e totuşi ceva. Ele defapt îi spun creierului : "fă asta, îţi spun eu, fă aşa". Sunt şi melodii pentru energizare, scăpat de fumat, îndepărtarea insomniei, relaxare etc. Eu de obicei o folosesc pe asta. Are şi download link pentru doritori. Trebuie ascultate chiar înainte de adormi, dar merg puse şi în timpul zilei.

Ce visez (sau ce îmi doresc eu să visez):
- că zbor
- că îi întâlnesc pe cei de la 1D (WHAAAAT? A GIRL CAN DREAM!)
- că sunt o faraoană şi că am piramide (pira-piramide)
- că merg la shopping în Los Angeles
- că călătoresc prin spaţiu şi că mă împrietenesc cu extratereştri
- că deţin un OZN
- că sunt o îmblânzitoare de bufniţe şi de lupi
- că sunt un nor leneş
- că sunt un ninja
- că mă dau pe un rollăcostă infinit

Poza are instrucţiuni. Am încercat şi când sunt obosită, dar merge mai bine când eşti odihnit, pentru că te poţi concentra mai bine. Am pus-o că îmi era lene să scriu cum să verifici că eşti în vis. Dacă nu poţi face ceea ce scrie acolo, încearcă asta:
- uită-te la mâinile tale. În vise, lăbuţele tale trebuie să arate ca şi cum le-ai scufundat într-un curcubeu lichid. Mâinile sunt tabu în vise. Le vezi foarte ciudat şi nici nu-ţi poţi da seama dacă chiar sunt membre.
- uită-te la un ceas. Ţine minte ora. Uită-te în altă parte. Uită-te înapoi la ceas. Dacă ora e diferită (total diferită), visezi. În vise, timpul e inexistent. Ţi se pare că visezi ore în şir, dar un vis durează doar câteva secunde.
- deschide o carte la întâmplare. Reţine ce scrie pe foaie. Închide. Deschide din nou. Dacă ceea ce vezi nu are nici un sens cu ceea ce ai văzut înainte, visezi.
- ciupeşte-te. Simţi durerea, dar e diferită de cea din realitate. Faza aia din filme nu prea merge.
- gândeşti ciudat. Mie mi s-a întâmplat odată să visez că merg la o întâlnire cu verişorul meu. Ugh. Vedeam din persoana a treia. Ca un film horror în care spui mereu "nu intra acolo, eşti proastă, acolo e monstrul, o să moooori", dar tipa nu te ascultă. Şi eu ştiam că e wrong, dar eu din vis părea foarte fericită cu văr-miu. Ughhhh. Dezgustător. Ăsta e semi-visat lucid. Ştii că visezi, dar nu poţi controla.

Infos.

Când te trezeşti, ţi se pare că cazi de pe nişte scări. Asta pentru că ori pierzi controlul, ori cineva te disturbăieşte în realife. Şi te doare fix în gât. Adică senzaţia aia atunci când eşti speriat sau emoţionat, ca şi cum eşti strangulat de aer. Şi înghiţi în sec.
Nu te poţi uita în anumite direcţii, pentru că pur şi simplu nu simţi nevoia. Sau faci chestii care nu-ţi stă în caracter. Şi totul pare foarte idiotic când te scoli. 'Băi, de ce nu am făcut asta?'... Asta pentru că ai altă mentalitate în vise. Ca şi cum o parte din creier doarme, iar cealaltă produce visul. Unele chestii normale or să ţi se pară ciudate, iar cele ciudate, normale. Ca şi cum ai fi luat-o razna.
Feeling-urile sunt la nivel redus sau ultrahiperstrong. Depinde ce feel şi ce vis ai. Ştii să-ţi sortezi visele după intensitate odată ce 1. te-ai trezit plângând 2. te-ai trezit râzând 3. te-ai trezit ţipând. După ce experimentezi astea, o să poţi să-ţi categorizezi visele şi să ştii dacă ai visat lucid sau nu.


Scuze că am cam întârziat. Ştiţi, numele meu este Andreea. Şi I kinda threw a mini-party today. Hehe. Eu şi cu Hamster (prietenul meu cel mai bun), ne-am distrat calumea.
Sorray. Şi dacă nu prea are sens, hei. E târziu şi sunt obosităsităsităsită. But I kept my promise, ppl. Şi să nu cumva să îndrăzniţi să-mi spuneţi pe numele ăsta. E un secret naţional, să nu-l divulgaţi, nu-mi place numele ăsta. Toată lumea îmi spune Deea (şi ăsta e un secret naţional). Dar, really şi pe bune; eu sunt Semiscrisa. Şi aşa voi rămâne.

luff ya
xx

2 comentarii:

  1. La mulţi ani, Semiii :* Să ai parte de tot ce-ţi doreşti şi fie ca visele tale cu 1D să se adeverească :3
    Mulţumesc mult pentru articol. L-am citit de două ori :3 Mă fascinează subiectul ăsta. O să încerc şi eu - nu prea curând, dar o s-o fac sigur. Tate Langdon, păzeaaa <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersiiii.
      You're welcome. De fapt, m-am distrat scriindu-l. Hehe. Mă bucur că ţi-a folosit la ceva.
      xx

      Ștergere

Comment, pretty please with cherry on top?


up